duminică, 23 ianuarie 2011

Iarasi ai asteptari?

Cred cu tarie ca, cel putin o data in viata, o persoana draga tie ti-a pus aceasta intrebare; si mai cred ca ti-a adresat-o din simplul motiv ca te percepe ca si o persoana posesiva, obsesiv implicata in relatia in desfasurare, de oricare natura ar fi ea. Cum iti calculezi astfel pasii pentru a-i demonstra contrariul - ghidati de emotii sau ratiune? sau putem sa imbinam diplomatia cu sentimentele,  sa le controlam?  si de ce oare ar trebui sa facem asta cu oamenii care ne sunt dragi?

In teorie stim cu totii ca cel mai bine este sa fii diplomat, sa actionezi cu calm, sa nu dai voie primelor impulsuri sa te cuprinda sau sa actionezi conform lor, sa-ti ponderezi reactiile. Dar cum iti gestionezi comportamentul in cazul in care esti o persoana cu un dram de impulsivitate si vezi rosu in fata ochilor atunci cand cea/cel pentru care nutresti sentimente, se comporta cu tine de parca nici nu ai exista? de unde te mai incarci cu rabdare sa faci fata atacurilor gratuite? devii astfel vulnerabil in fata tuturor sagetilor indreptate spre tine si, decat sa incerci sa ridici scutul la loc, mai bine te ridici si pleci; da, poate este un act de egoism sau lasitate, dar cel putin nu te mai incarci cu o frustrare in plus.
Intotdeauna am fost de parere ca, pentru ca doi oameni sa se inteleaga, sa fie pe aceeasi lungime de unda, este imperios necesar sa nu aibe asteptari unul de la altul; pe masura ce iti doresti ca cel de langa tine sa se comporte intr-un anumit fel, iar el nu va actiona intocmai , iti va zambi dupa colt dezamagirea. Si de parca asta nu ar fi de ajuns, vine la pachet cu igonoranta. Mai trebuie sa punctez faptul ca, de cele mai multe ori, nu face precum iti doresti tu, nu neaparat pentru ca nu si-ar dori, sau ca nu ii se pare normal, ci pentru ca incapatanarea troneaza la loc de cinste in comportamentul lui.

Da, discutam aici despre faptul ca oamenii nu ne apartin, nu ii modelam dupa bunul nostru plac, nu incercam sa ii schimbam, nu ii dominam. Oamenii se aleg zilnic, unii pe altii, unii dupa chipul si asemanarea lor, altii dupa contraste sau ceea ce ii atrag. Ne privim unii pe altii, simtim placere, discutam armonios, incercam o legatura, trei ingrediente suficiente ca sa ne descoperim reciproc, sa ne acceptam asa cum suntem si nu cum am vrea noi sa fim sau cum ne imaginam; asteptarea permanenta atrage deceptia, mai tarziu gusti din suferinta si, intr-un final, cazi in patima depresiei. Din care, cu greu mai iesi la liman.
Mi-a fost spus acum ceva timp de o persoana draga si apropiata mie, sa reactionez cu calm, calm, calm, sa pretuiesc timpul care imi este daruit si, atunci cand observ ca cei din jurul meu nu doresc sa si-l petreaca cu mine, sa renunt; unii ar spune ca nu stiu sa lupt, ca e un act de lasitate, dar asta nu ma aduce iarasi in punctul in care incerc sa schimb ceva ce este dinainte stabilit?

E facil sa dam sfaturi, nu vreau sa va spun cum sa nu dam curs instabilitatii emotionale, dar cred ca putina diplomatie, un dram de curaj, discretie, voiosie permanenta si bunavointa ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a ne garanta sanatatea, nu doar fizica ci si morala.
Si inca ceva - ratiunea este intotdeauna "condimentata" cu portiuni de suflet, combinatia judecata - emotii conduce la un echilibru atragator. Incearca sa-l gasesti!

8 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca tu ai nevoie de echilibru. Incerci sa scrii cate un monolog, dar mereu te adresezi cuiva, vreunui tip,cel mai probabil.

    Ca si o previziune, unul din posturile tale viitoare se va numi "Ce vrei?..." pentru ca daca asemenea controverse ai cu vreun barbat, in mod sigur intrebarea fireasca "tu ce vrei de la mine" va iesi din gura saracului om.

    Afisezi un echilibru asemanator cu al unui taximetrist grasan beat turta si care incearca sa mearga pe bicicleta fara sa tina ghidonul cu mainile.

    RăspundețiȘtergere
  3. ma adresez tuturor celor care se regasesc ori s-au regasit in situatii similare; "ca si o previziune", printre posturile mele viitoare vei regasi descrisa modalitatea prin care taximetristul a tinut o cura de slabire, s-a lasat de bautura, a invatat sa mearga pe bicicleta, cu ajutorul ghidonului si, a regasit si drumul spre casa.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ok, raspunsul tau pare venit de la o alta persoana, diferita de cea care a scris postul. Si sa ma explic de ce cred asta:
    1. Posturile tale sunt incarcate de frustrare si ciuda indreptate impotriva cuiva, joci un meci de box cu o marioneta varsandu-ti supararile aici. Si asta e un lucru bun, pentru ca vei lasa aici, in randurile astea, stressul acela si asteptarile care se intorc impotriva ta.

    2. Raspunsul la primul comentariu pare mai incarcat de optimism decat orice alta frantura de text din posturile de pe acest blog.

    E jenant sa spui "pe masura ce iti doresti ca cel de langa tine sa se comporte intr-un anumit fel, iar el nu va actiona intocmai , iti va zambi dupa colt dezamagirea. Si de parca asta nu ar fi de ajuns, vine la pachet cu igonoranta ". Ce se intelege din postul tau: persoana de langa tine iti place/tii la ea din cu totul alte motive decat felul sau de a fi, si asta duce de la bun inceput spre dezamagire. Sau, tu vrei doar sa schimbi exact ceea ce face acea persoana sa fie ea insasi, sa o pui la pamant, sa-i jupoi fiecare urma de unicitate, sa o depersonalizezi apoi sa creezi o copie fidela a ta.
    Si, cel mai probabil, dupa ce il vei schimba "dupa chipul, asemanarea si dorinta Ta, oh, Dumnezeule pe pamant", il vei lasa deoparte si vei trece la urmatorul care are ceva ce nu-ti place si vei relua frazele din acest blog.

    Ca sa vezi ca nu esti singura cu probleme cu barbatii si ca si ele incearca sa constientizeze unde gresesc, iti recomand sa citesti si asta: http://www.feminis.ro/bloguri/laura.pascu/intrebari/de-ce-nu-ma-mai-bagi-in-seama-ticalosule-1591
    In special primele 2 paragrafe.

    Spor la echilibru!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca aceste critici vin de la un barbat, ma declar pe deplin multumita pentru ca ti-ai facut timp sa citesti si, mai apoi sa-mi lasi cateva ganduri, fie ele incarcate de aciditate.
    Nu-mi place sa port batalii care sunt de la bun inceput castigate si, daca e sa fi invatat ceva din putina experienta pe care o am, este ca nu poti fi tot timpul pe placul tuturor.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Iuna....capul sus!

    Comentariile...Hmmm...

    Si....povesteste ne...situatii similare? care? cum?

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc Simonette pentru gandurile bune! povestim povestim cat de curand!

    RăspundețiȘtergere