marți, 18 ianuarie 2011

imi pare rau, dar...iubesc pe altcineva

Asa se sfarseste totul...sau incepe ...depinde din ce punct de vedere privesti: daca esti o victima, atunci visele tale construite in baza unei realitati ce ti s-a oferit sau pe care ti-ai construit-o din temelie, se vor rispi in vant precum nisipul; daca in schimb esti calaul,  nu poti decat sa zburzi de entuziasm pentru ca in sfarsit incepi sa traiesti, sau macar acesta este sentimentul.

Am sa ajung astfel la unul din motivele pentru care am inceput sa scriu pe acest blog: frustrarea; mi s-a repetat de nenumarate ori acest cuvant, incat in ultima perioada am ajuns sa cred ca traim intr-o lume de frustrati; e drept, cel care este parasit se incarca, voit sau nu, de multiple frustrari, unele mai paguboase decat altele; vei ajunge, mai devreme sau mai tarziu, sa crezi ca lipsurile personalitatii tale au atras despartirea, sa te invinovatesti pentru ceea ce s-a intamplat si, in mod inevitabil, vei sfarsi prin a-ti induce neplaceri, disconfort psihic sau chiar depresii; intr-un final, cand constiinta ta va fi bolnava de atata autocritica, vei spune stop si vei incepe sa fii mai bland cu tine; pentru ca daca tu nu esti, atunci altii cu siguranta nu vor fi; insa nu uita, blandetea nu inseamna neaparat toleranta cu propia-ti persoana, gandeste-te la ceea ce ai gresit, analizeaza, descopera-ti cele mai adanci temeri si aplica solutii! si incearca din rasputeri sa nu repeti greseala.

Calaul, asa cum am spus mai sus, se incarca de energie doar prin simplul fapt ca devine constient de scaparea dintr-o subjugare psihica, se elibereaza de frustrari pe care le va transmite victimei sale, doar pentru ca poate; si, mai mult decat atat considera ca este indreptatit sa procedeze intr-o maniera memorabila (spre ex: prin telefon sau sms).

Asadar cum e mai bine: victima sau calau? de care parte iti doresti sa fii? stiu, imi vei spune ca postura de calau iti ofera controlul. Adevarat. dar iti ofera si liniste? oare poti sa-ti construiesti fericirea (relativa, de altfel) pe temelia unei suferinte?! cum faci sa iti convingi constiinta ca ceea ce faci este bine? nu esti oare un las daca nu ai puterea sa-ti privesti victima si sa-i recunosti suferinta?
In ultima perioada m-am aflat alaturi de cei invinsi, am facut front comun cu acestia; am gresit, am analizat, insa greseala tot am repetat-o; si am ajuns, inevitabil, la a-mi chinui urechile cu fraza: imi pare rau, dar iubesc pe altcineva; daca prima data a fost mai greu de digerat, pentru ca sentimentele se depusesera, de aceasta data a fost mai light.

Insa am invatat ca lucrul de care trebuie mereu sa ne agatam este iertarea; nu trebuie sa ai regrete in suflet, chiar daca vei da voie urmelor de tristete, nu permite acestei intamplari sa se transforme in frustrare. Lasa-ti constiinta sa inteleaga calaul si actiunile lui, arunca toate impresiile ca esti o victima, aduna-ti bagajul de regrete si lasa-l te rog la gara; daca tu nu stii ce sa faci eu el, cu siguranta cei de acolo se vor pricepe. Pastreaza-ti intact bagajul de sentimente si nu le transforma in ranchiuna si ura - e cel mai urat lucru pe care l-ai putea face, in primul rand caracterului tau.
Si inca ceva - important este sa-ti asculti intuitia - functioneaza foarte bine cand vine vorba de prevenirea unor greseli care, mai tarziu se pot transforma in regrete. Asa ca, te rog, atunci cand intuitia iti va spune - NU, nu e ok, ceva "miroase putred", opreste-te din orice ai de gand sa faci, bea un pahar de apa si gandeste! poate data viitoare iti vei scuti urechile de ineptii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu