Sa nu imi spui ca pana acum, la varsta pe care o ai, fie ea a adolescentei, fie a maturitatii, nu te-a incercat cel putin de cateva ori, un sentiment de vinovatie. Fie ca a fost din pricina unor motive simple precum: sa imi mentin ordine in camera asa cum ma tot bate la cap mama, sa fiu un adolescent mai ascultator, sa fiu un frate mai bun, sa ma tin de programul de sarcini de la serviciu, sa imi termin indatoririle de acasa, sa tin cura de slabire mult dorita, sa ma abtin de la prajituri, suc acidulat, sa incep sa mananc sanatos, fie din pricina unor motive mult mai serioase (esecul unei relatii sentimentale, decesul unui apropiat si faptul ca nu i-ai putut fi mai mult alaturi), vina a fost mereu prezenta in gandurile noastre, afectandu-ne comunicarea cu ceilalti sau chiar buna desfasurare a vietii.
Intotdeauna m-am intrebat care este cea mai buna metoda de a te elibera de vina insa, mai mult de atat, ma intreb cum delimitezi vina "buna" de cea "rea". Aduc in discutie aceste doua concepte de buna/rea. Si o sa va explic in continuare de ce cred ca, in general, vina poate fi categorisita in aceste doua sentimente de vinovatie contradictorii.
Sa incepem cu vina rea; mereu avem tendinta de a retine dintre toate lucrurile care ni se intampla pe parcursul unei zile, perioade, relatii profesionale sau personale, pe cele rele; de aceea, as vrea sa las lucrurile bune pentru final, caci poate asa vei ramane cu un sentiment de entuziasm, de bine si nu de regret. Cred ca ti s-au intamplat evenimente negative in viata ta cand, mai devreme sau mai tarziu, ai decis sa iti iei inima in dinti si sa iti faci tabloul vinovatilor si al criticii. Ai incercat sa intelegi de ce s-au intamplat lucrurile de asa maniera si, cumva, ai ajuns la a-ti face acea autocritica de care tuturor ne este frica. De ce spun ca ne este frica - pentru ca vina "rea" este aceea care te curprinde in momente dificile de autocritica si care, daca esti un om slab de inger, cu o personalitate nu foarte optimista, nu iti mai da drumul pana nu te atrage intr-o depresie. In aceste cazuri de depresie cauzate de prea multa vinovatie, mintea lucreaza inspre un viitor sumbru, fara nici o speranta si optimism. Nu spun ca este gresit sa iti faci autocritica, dar invata sa o faci cu masura, in asa fel incat sentimentul de vinovatie sa te indrepte spre ceva mai bun, spre a-ti da seama unde ai gresit, ce anume trebuie sa schimbi la tine, la comportamentul tau, unde trebuie sa lucrezi la imbunatatiri; intreaga noastra existenta este un lung sir de autocritici, dar concentreaza efectele ei inspre un lucru bun cu tine si cu ceilalti. Intelege ca sunt evenimente pe care nu le mai poti intoarce, schimba, de aceea trebuie sa le accepti asa cum s-au intamplat si, pe viitor sa nu mai faci aceleasi gresili, sa schimbi patern-ul dupa care te ghidezi. Intamplarile, faptele noastre, sunt ireversibile, prin urmare nu iti ramane decat sa descoperi aportul tau, unde ai fi putut face altfel, in asa fel incat sa iti imbunatatesti abilitatile de relationare, fie ca sunt profesionale sau familiale.
Sunt situatii in care, sentimentul de vina "rea" iti este indus, nu numai de propia ta constiinta/autocritica, cat si de cei cu care porti o mica "batalie" de comunicare. Acest joc este, dupa parerea mea, cel mai periculos. Pentru ca, ceea ce incearca sa faca celalalt este, nu numai urat si lipsit de respect, dar si periculos pentru sanatatea ta mintala. Asemenea situatii este de preferabil sa le eviti pe cat posibil, sa incerci sa le contracarezi si sa le treci prin filtrul tau. Despre asemenea situatii in care, oamenii te identifica ca fiind un bun conservator al tendintei de vinovatie "rea", se poate discuta mult, mai ales despre caracterul pus la indoiala al celui care, in loc sa isi asume responsabilitatea si consecintele actelor sale, prefera sa "arunce" vina pe tine. Cand identifici astfel de situatii, nu este cazul sa iti faci autocritica pentru ca pierzi energie pe care ai putea-o investi in ceva mai bun. Concentreaza-te pe tine, pe ceea ce iti doresti tu si nu pe cealalt si pe a-i demonstra cat de mult greseste in relatia cu tine.Nu ii da voie sa te manipuleze pentru ca, vina indusa este cel mai bun exemplu de manipulare.
Conceptul de vina "buna" mi-a aparut atunci cand am inteles, in urma unei radiografii a comportamentului meu in relatia cu ceilalti, ca sunt lucruri pe care le pot imbunatati sau chiar schimba, intocmai pentru a-mi usura existenta. Vina buna este aceea pe care o constientizezi, o accepti si incerci sa gasesti mijloace ca sa indrepti ceea ce ai gresit, sa repari ceea ce cu buna stiinta sau nu ai stricat. Vina buna este aceea care te impulsioneaza, te motiveaza si iti ofera solutii pentru a lupta, pentru a pune cele mai bune resurse pe care le ai la dispozitie: timp, optimism, caldura, iubire, la treaba inspre realizarea propriilor obiective. Cea mai buna solutie, atunci cand ai un sentiment de vinovatie, este sa ii descoperi partea buna, partea plina a paharului: resurse si limite de care, pana la momentul respectiv nu erai constient. Vina te invata cum sa fii un om mai bun, cum sa schimbi acele aspecte ale caracterului si comportamentului tau in asa fel incat sa iti usurezi comunicarea si relatiile interpersonale.
Transforma vina "rea" intr-una "buna". Cum am spus, autocritica este benefica, cat timp este aplicata cu un dram de masura. Parerile celorlalti conteaza cat timp stii sa delimitezi manipularea de un sfat sincer. Vina te ajuta sa iti descoperi resurse de optimism si motivatie pentru ca iti vei pune o serie de intrebari la care, mai devreme sau mai tarziu, cu siguranta vei gasi niste raspunsuri salvatoare.
