Am acest titlu aici de mai bine de un an. Situatia este la fel de incerta ca si atunci. Suntem in cautarea identitatii noastre, sunt in cautarea eu-lui meu.
Cine sunt eu?
Este intrebarea ce ma macina de o buna perioada de timp. Ma simt de parca nu as sti incotro sa o apuc. Am o directie, un traseu planificat. Sau cel putin aveam. Insa acum coordonatele a ceea ce stiam eu ca este si exista in noi, in fiecare, parca au disparut. Stabilitate, echilibru, incredere, fidelitate, modestie, siguranta, iubire sincera si absoluta, concepte in care am crezut si cred, insa Divinitatea se incapataneaza sa imi demonstreze ca nu mai stim cu adevarat ce reprezinta sau conteaza.
Radacinile tuturor ranilor noastre emotionale sunt in trecut. Inca din copilarie. Acolo trebuie sa cautam raspunsurile. Iar daca nu in copilarie, atunci in fiecare eveniment ce am simtit ca ne-a marcat existenta. Pana nu videcam aceste rani, cat timp ramanem prinsi in aceasta capcana emotionala, fiind dependenti de evenimentele trecute, ne judecam prezentul si ne punem in pericol viitorul.
Eu am cautat. Si inca mai caut. In copilarie. Amprenta unui tata alcoolic m-a 'insemnat'. Abuzul emotional si verbal ma urmareste, raman prinsa in multele stari de atunci. L-am iertat de mai mult timp. Insa nu am uitat. L-am inteles si, mai grav este ca, simt ca i-am preluat din obiceiurile emotionale dezastruoase. Acum el nu mai este. A disparut definitiv din viata mea. Divinitatea a decis sa il crute de boala care ii era mult prea greu de suportat, mai ales pentru el.
Aceasta postare este pentru el. Vreau sa stie ca l-am iertat. Vreau sa stie ca, desi mi-a transmis multe emotii si stari negative, imi este dor de el. Caci asa cum a fost, cu bune si rele era acolo. Acum nu mai este. A disparut, o data cu el, o parte din mine. Pe de o parte m-am simtit eliberata.Pe de alta parte existenta mea a fost zdruncinata. Conceptele de viata, coordonatele dupa care ma ghidam, au fost cumva viciate de aceasta disparitie. M-am schimbat. Nu stiu daca in bine, nu stiu daca radical, insa aceast experienta m-a ajutat sa inteleg ca il mostenesc. Si, daca vreau sa fiu o persoana puternica, de sine statoare, trebuie sa urmaresc parcursul tatalui meu, sa ii inteleg slabiciunile, sa ii accept actiunile si suferinta ce a provocat-o familiei. Este greu sa fac acest lucru, insa este o modalitate benefica echilibrului meu emotional.
Este o tema cu resurse inepuizabile de discutie. Este o tema pentru trecut, prezent si viitor. Ma voi detasa si voi respira liber. Voi da drumul dependentelor emotionale. Voi triumfa in lupta cu mine.
