In momentele de fata, tacerea reprezinta pentru mine un concept trist al ratiunii. De ce al ratiunii? Pentru ca asa este normal, in situatia data tacerea isi are rostul, este gustul logic al rabdarii. Si absurditatii, pentru ca nu am rabdarea necesara sa las lucrurile sa se aseze. Stiu, o sa afirmati ca nu intelegeti o iota din ceea ce spun. Sunt perfect de acord cu voi, nici eu nu inteleg ceea ce se intampla.
Stiti fazele acelea din viata in care, desi nu sunt motive reale pentru care sa te simti trist, nu-ti permiti luxul sa fii bucuros? Da, asa ma simt eu acum.Ma aflu la linia de plutire, doar un mic avant imi trebuie pentru a-mi da frau liber sentimentelor, fie ele de tristete, fie de bucurie. Sunt practic in fata unui conflict de interese, al propiilor trairi. Am in acelasi timp doua stari de fapt, doua trairi contrare, care imi seaca energia si concentrarea. Ma topeste pe interior, ma forteaza sa astept. Lucru pe care il detest ingrozitor. Stiu, o sa imi spuneti ca de fapt gresesc ca astept, ca ar trebui ca eu sa-mi vad in continuare de activitatile mele, ca si pana acum, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Ultimele cateva zile s-au rezumat la rabdare, rationalitate, stapanire de sine. Toate aceste concepte ar trebui sa imi dea un imbold de atitudine in detrimentul superficialitatii.
Raceala, ma intreb oare cum de reusesc unii sa o adopte atat de usor. Si nu ma refer aici la starea bolnavicioasa de racelea, ci la cea psihica...si fizica la urma urmei. Adoptarea unei atitudini de distantare, departare fata de cineva presupune o raceala atat fizica, corporala cat si sentimentala.Ai retineri si, in loc sa lucrezi la a le rezolva, lucrezi in a le cultiva. Mi-e destul de greu sa nu ma mai gandesc, sa pastrez o distantare teoretica, imi atrage tristetea. Este cel mai dur lucru pe care il pot face in momentul de fata, sa ma obisnuiesc in aceasta maniera, sa ma obisnuiesc cu aceasta regula impusa. Sa o accept.
Ma intreb oare daca merita toata aceasta framantare a mea...aceasta este intrebarea la care trebuie sa-mi raspund sincer.
miercuri, 9 martie 2011
miercuri, 2 martie 2011
Relatiile interzise - trio-ul indescifrabil
Cel mai probabil ca v-ati dus cu gandul la aceea relatie interzisa a unei persoane casatorite care, mai devreme sau mai tarziu, este atrasa, dependent de vointa sa (dupa parerea mea), de o aventura. De cele mai multe ori, barbatii sunt cei care aleg sa-si condimenteze viata cu o relatie extraconjugala, punand-o pe seama crizei de varsta mijlocie. In termenii lor, aceasta trebuie sa fie fara responsabilitati, obligatii, constrangeri de orice natura, mai ales sentimentale, bazata in principiu doar pe atingerea scopului strict sexual.
Asadar, avem un barbat casatorit, o sotie si o tentatie. Pentru ca pana la materializarea actului in sine, amanta nu este decat o tentatie, cu sau fara voia ei, dintr-o simpla chimie, potrivire de situatie, conjunctura de moment. Cred ca sunt multe momentele in viata in care, din varii motive precum: prea multa obisnuinta, rutina sau pur si simplu plictiseala, dorinta de a iesi din cotidian cu orice pret, esti tentat sa alegi altceva decat ti se ofera, sa incerci necunoscutul, sa incerci interzisul. Pentru ca stim cu totii ca acesta sunt motivele care incita firea umana - interactiunile nepermise si incerte, care nu sunt la dispozitia noastra oricand si pentru care depunem un minim efort de pasiune. Acum ca am definit personajele principale ale trio-ului indescifrabil, sa incercam sa gasim cateva motive pentru care ei, barbatii casatoriti, isi doresc iesirea din cotidian.
(am spus trio indescifrabil pentru ca, in acceptiunea mea, situatia in care o terta persoana se implica in casnicia/relatia de sine statatoare a altei persoane, este un concept cel putin neplacut, dezagreabil si suparacios. Pentru ca, dupa parerea mea nu iti poti "construi" fericirea pe durerea alteia, aceasta fericire fiind de scurta durata).
Printre cele mai comune motive, brute de altfel, ar fi: actul sexual obisnuit, repetat din obligatie, datorie, sau din contra lipsa acestuia, grijile zilnice, neintelegerle frecvente cu partenera de viata, practicarea activitatilor comune, care mai devreme sau mai tarziu sunt ghidate doar de inertie si lipsite de sens, dorinta barbatului de a se simti atragator, de a-si proba farmecele si abilitatea sa de starni interesul sexual feminin, stimularea ego-ului acestuia prin "prospetimea" ce ii este oferita de o relatie incitanta.
Cred ca suntem de acord cu totii ca, saptamanile ce se astern asupra unei relatii de casnicie/lunga durata, sunt invers proportionale cu pasiunea care se scurge prin venele protagonistilor. Suntem astfel construiti incat, ne dorim permenent sa fim iubiti, alintati, doriti, sa starnim pasiuni, sa jucam jocul provocarii, sa flirtam "nevinovat" fara insa a gandi consecintele actelor noastre. Casniciile si relatiile de lunga durata diminueaza pasiunea si interesul barbatului, ei dorind ca printr-o relatie extraconjugala sa isi dovedeasca faptul ca inca mai sunt capabili sa stimuleze interesul si curiozitatea unei alte femei, jocul seductiei si al cuceririi fiind probabil motivul cel mai plauzibil.
Situatiile trio-urilor sunt frecvente, sunt parte din viata si, din pacate, mai devreme sau mai tarziu tot ajungi sa te confrunti cu o astfel de postura. Actul cucerii este magulitor pentru femeia cucerita, o victorie pentru barbat, insa o durere pentru femeia inselata. Unele nu isi mai revin niciodata dupa o astfel de experienta, isi reiau cu greu fraiele vietii in propiile maini, isi pierd increderea, care cu eforturi concentrate o mai pui cap la cap apoi. Altele sunt mai impasibile, nepasatoare si trec cu vederea aceste escapade ale sotilor lor, pentru ca, sunt de parere ca, dupa ce a trecut "prospetimea" relatiei extraconjugale, se intorc la partenera de viata.
As vrea sa inchei intr-o nota optimista, insa trebuie sa fim realisti si sa acceptam ca, din diverse motive barbatii o iau pe cai gresite. Pentru ca pot si pentru ca vor, pentru ca este ademenitor sa starneasca interse vii si stimulative, pentru ca viata insasi este plina de tentatii la tot pasul sau pur si simplu femeile uita sa fie femei pentru partenerul lor.
Asadar, avem un barbat casatorit, o sotie si o tentatie. Pentru ca pana la materializarea actului in sine, amanta nu este decat o tentatie, cu sau fara voia ei, dintr-o simpla chimie, potrivire de situatie, conjunctura de moment. Cred ca sunt multe momentele in viata in care, din varii motive precum: prea multa obisnuinta, rutina sau pur si simplu plictiseala, dorinta de a iesi din cotidian cu orice pret, esti tentat sa alegi altceva decat ti se ofera, sa incerci necunoscutul, sa incerci interzisul. Pentru ca stim cu totii ca acesta sunt motivele care incita firea umana - interactiunile nepermise si incerte, care nu sunt la dispozitia noastra oricand si pentru care depunem un minim efort de pasiune. Acum ca am definit personajele principale ale trio-ului indescifrabil, sa incercam sa gasim cateva motive pentru care ei, barbatii casatoriti, isi doresc iesirea din cotidian.
(am spus trio indescifrabil pentru ca, in acceptiunea mea, situatia in care o terta persoana se implica in casnicia/relatia de sine statatoare a altei persoane, este un concept cel putin neplacut, dezagreabil si suparacios. Pentru ca, dupa parerea mea nu iti poti "construi" fericirea pe durerea alteia, aceasta fericire fiind de scurta durata).
Printre cele mai comune motive, brute de altfel, ar fi: actul sexual obisnuit, repetat din obligatie, datorie, sau din contra lipsa acestuia, grijile zilnice, neintelegerle frecvente cu partenera de viata, practicarea activitatilor comune, care mai devreme sau mai tarziu sunt ghidate doar de inertie si lipsite de sens, dorinta barbatului de a se simti atragator, de a-si proba farmecele si abilitatea sa de starni interesul sexual feminin, stimularea ego-ului acestuia prin "prospetimea" ce ii este oferita de o relatie incitanta.
Cred ca suntem de acord cu totii ca, saptamanile ce se astern asupra unei relatii de casnicie/lunga durata, sunt invers proportionale cu pasiunea care se scurge prin venele protagonistilor. Suntem astfel construiti incat, ne dorim permenent sa fim iubiti, alintati, doriti, sa starnim pasiuni, sa jucam jocul provocarii, sa flirtam "nevinovat" fara insa a gandi consecintele actelor noastre. Casniciile si relatiile de lunga durata diminueaza pasiunea si interesul barbatului, ei dorind ca printr-o relatie extraconjugala sa isi dovedeasca faptul ca inca mai sunt capabili sa stimuleze interesul si curiozitatea unei alte femei, jocul seductiei si al cuceririi fiind probabil motivul cel mai plauzibil.
Situatiile trio-urilor sunt frecvente, sunt parte din viata si, din pacate, mai devreme sau mai tarziu tot ajungi sa te confrunti cu o astfel de postura. Actul cucerii este magulitor pentru femeia cucerita, o victorie pentru barbat, insa o durere pentru femeia inselata. Unele nu isi mai revin niciodata dupa o astfel de experienta, isi reiau cu greu fraiele vietii in propiile maini, isi pierd increderea, care cu eforturi concentrate o mai pui cap la cap apoi. Altele sunt mai impasibile, nepasatoare si trec cu vederea aceste escapade ale sotilor lor, pentru ca, sunt de parere ca, dupa ce a trecut "prospetimea" relatiei extraconjugale, se intorc la partenera de viata.
As vrea sa inchei intr-o nota optimista, insa trebuie sa fim realisti si sa acceptam ca, din diverse motive barbatii o iau pe cai gresite. Pentru ca pot si pentru ca vor, pentru ca este ademenitor sa starneasca interse vii si stimulative, pentru ca viata insasi este plina de tentatii la tot pasul sau pur si simplu femeile uita sa fie femei pentru partenerul lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)