Intotdeauna m-am intrebat cum vine treaba asta: ma despart de el/ea, dar cu toate astea il tin aproape; un fel de nici nu te eliberez, nici nu te vreau alaturi, nici nu iti dau drumul, nici nu te vreau aproape. In ultimele zile am tot auzit povesti despre relatii care, intr-o oarecare masura, sunt controversate: exista o sotie, exista o amanta si exista un el; sau exista o iubita, exista o aventura si exista un el ce traieste prins in cele doua lumi; de cele mai multe ori acest "el" este, in aparenta doar, nehotarat. Nu stie ce vrea, nu stie pe care din cele doua femei o doreste, care il atrage mai mult, nu se poate hotari. Am spus "in aparenta" pentru ca el se complace in aceasta situatie, este mandru de "realizarea" lui, se lauda cu ea, in putine cuvinte: ii convine.
Poate v-ati regasit, o data in viata, intr-una din aceste posturi: barbatul privilegiat, amanta sau iubita/sotie; pot sa va spun ca cele doua posturi (amanta/iubita-sotie) au in comun faptul ca ambele sunt inselate. Apare astfel sentimentul de tradare, gustul amar al ranchiunei, ura, sentimente care iti vor acapara sufletul, iti vor chinui existenta si, pe care cu greu le vei mai putea ignora; sau trata in vreun fel; da, vei ajunge bolnava de gelozie, posesivitate, trasaturi care iti vor marca relatiile viitoare. Asa ca nu te chinui sa gasesti un raspuns pentru care el face asta, pur isi simplu pentru ca poate; drept pentru care tu trebuie sa inveti sa traiesti cu tradarea, sa ierti, sa uiti, si sa te vindeci. Si cel mai important sa te eliberezi, pentru ca el cu siguranta nu o va face!
Si ei se elibereaza uneori. Si ei sufera. si ei sunt dezamagiti, uimiti, plini de ura, de regrete, de ...de tot ce sunt si amantele/sotiile....
RăspundețiȘtergereSi ei sunt inselati. de ei insasi! Dar unii se elibereaza!