vineri, 21 ianuarie 2011

m-ai convins...

...in aceasta seara ca ma agit degeaba...ca oricum as fi jucat eu, cartile erau de dinainte aranjate, in asa fel incat, asul din maneca sa iti foloseasca doar tie...sa fii pe deplin avantajat; m-ai convins ca dezamagirea are cei mai teribili colti si nu se sfieste sa muste din mine la prima tentativa de a lasa garda jos.
...in aceasta seara am invatat, din nou, ca nu trebuie sa ai incredere in oameni, fiecare dintre noi are un interes propriu, pe care il urmareste cu sfintenie si, toate actiunile pe care le intreprindem, se concretizeaza in atingerea scopului bine definit, clar si concis. Tu te-ai "straduit" sa-mi arati de ce esti in stare, asa ca acum, nu am de ce sa simt ignoranta; mi-ai spus ca asa va fi, ca intr-un final totul se va reduce la asta, pentru ca obiceiul pe care l-ai crescut la pieptul tau, te obliga sa te comporti asa. Pe de o parte, ma suprind si pe mine cu atitudinea pe care o avem amandoi vis a vis de aceasta conjunctura neprielnica; reactionam diferit si, cu toate astea, asa cum ne-am dorit sau cum ne-am imaginat. Mi-as fi dorit mai mult, imi lipsesti, imi lipseste zambetul tau...
...in aceasta seara m-a cuprins dezamagirea, insa mi s-a intamplat si ceva dragut, care sa-mi demonstreze ca, oricand voi avea un lucru pe care il pierd , va fi unul pe care il castig; intotdeauna va fi ceva acolo, pus deoparte, gata sa ia locul celui pierdut; intr-adevar, nimic nu se pierde, totul se transforma, intr-un zambet, intr-o simpla atingere, intr-un simplu sarut pe obraz, intr-o imbratisare sincera, un compliment frumos; toate cele de mai sus, nascute dintr-o pura coincidenta, mi-au readus surasul pe buze si increderea ca intotdeauna problemele, oricare ar fi natura lor, isi gasesc o rezolvare, trebuie doar sa iti doresti si sa stii cu adevarat ce iti doresti.
Cum percepem singuratatea dupa o experienta neplacuta? lasam deceptiile sa preia controlul sau vedem soarele la noi acasa? aruncam grijile, stresul, problemele deoparte si ne incarcam cu energie de la oameni care sunt dispusi sa ne-o ofere?
Asadar care sa fie controversa din aceasta seara? poate faptul ca, desi dezamagirea incet incet isi facea loc in mintea mea, de dupa colt, m-a cuprins un sentiment de uimire, uluire, suprindere, entuziasm, placere...mi se arata oare ca , atunci cand simti ca nu mai poti, primesti mici imbolduri de la viata care te ajuta sa continui, sa mergi mai departe, sa nu te dai batut, sa iti cunosti limitele, sa ti le dezvolti, sa iti controlezi reactiile, pasiunea, sa fii echilibrat...ce bine suna acest cuvant - echilibrat...insa cum poti fi un om controlat si ponderat cand cei din jurul tau te conving de contrariul? nu e oare mai bine sa incerci sa iti dai seama, de la bun inceput de intentiile lor, sa le analizezi, sa realizezi daca poti sa le faci fata, daca esti dispus sa te expui, sa cunosti consecintele si ceea ce iti pot atrage?!
...m-ai convins ca am avut dreptate, ca stiu sa citesc oamenii, ca intuiesc ceea ce gandesc, intr-o asemenea masura incat sa ma pot proteja; asa ca de aici inainte trebuie doar sa incerc sa aplic principiul acesta;
asadar, asa cum spuneam si intr-un post trecut, foloseste-ti intuitia, ajuta foarte mult in momentele cheie.
Si inca ceva, permite-le oamenilor sa te iubeasca, daca exista persoane care isi doresc asta, nu-i alunga doar pentru simplu fapt ca ti se pare ceva ciudat de bine; pentru ca, la fel ca si in cazurile in care, dezamagirea este frumos dibuita de intuitie, si in cazurile de fericire, ce-i drept temporara, tot intuitia te ajuta sa-ti dai seama daca cei din jurul tau iti vor binele sau nu.
Noapte buna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu