Oamenii vin si pleaca, sunt simpli trecatori prin vietile noastre. de unii ne agatam si nu dorim sa-i mai lasam sa plece, ne tintuim in haina lor precum acul de cravata, butonii de la camasa sau o brosa si, doar fortat, "ne dam jos"de acolo; in ambele cazuri, atat butonul, cat si brosa, sunt articole indispensabile pentru o tinuta sic, purtate cu eleganta si atitudine; prin urmare, si persoana de care ne agatam, atata timp cat nu s-a plictisit de accesoriul agatat mandru in piept sau la incheietura mainii, va accepta "compromisul" potrivit caruia aduce un plus de valoare tinutei vestimentare;
Asemenator este si in cuplu - atata timp cat partenerii considera ca sunt intr-un acord mutual, care implica in mod egal ambele parti la convietuire, vor ramane prinsi intr-un lant al slabiciunilor, care, mai devreme sau mai tarziu, din pricina celor doi, a factorilor externi, sau pur si simplu din prea multa obisnuinta, se destrama; de cele mai multe ori femeia cauta siguranta, care este relativa si alunecoasa...barbatii cauta libertatea si confortul psihic si fizic; cat timp ni se raspunde pozitiv acestor minime cerinte, vom striga in cor "totul este bine"; stiu, o sa imi spuneti ca femeile nu stiu ce isi doresc, ca sunt dificile si ciudate; ca barbatii nu sunt egoisti, ca ceea ce ne dorim este subiectiv; intr-adevar, cele 2 teme existentiale - ce-si doresc femeile sau barbatii - au facut subiectul multor pagine de net/ziare/reviste, dezbaterea nu se opreste aici, si niciodata nu vom sti cu adevarat cum sa ne comunicam dorintele unii altora; dar putem sa incercam, poate in acest fel oamenii nu vor mai pleca.
De cele mai multe ori decid sa se indeparteze pentru ca, inconstient sau nu, descopera ca nu mai au nici un motiv care sa-i mai determine sa o ia de la capat; si atunci spun stop; prea multa suferinta, prea multa discutie, prea mult stres, prea multa cearta... oamenii vor liniste, vor intelegere; cand echilibrul ne este clatinat, cand bula de sapun se sparge, existenta ta devine astfel compromisa, si, trebuie iarasi sa gasesti resurse care sa te puna pe picioare, sa accepti ca va trebui sa renunti la brosa; permanent?! nu. Insa pentru o perioada, va trebui sa o pui deoparte, sa inchizi cutia cu accesorii, sa sucesti cheia si apoi sa o arunci; ai grija insa, nu o arunca departe, mai devreme sau mai tarziu, in functie de cum inveti din greselile pe care le-ai facut pentru a nu le mai repeta, vei descoperi o noua camasa de care sa o agati si pe care sa arate fain.
Parca as fi scris eu postarile astea... credeam ca numai mie mi se poate intampla asta... ca numai eu pot sa traiesc o asemenea dezamagire... aiurea... Sunt atatia altii si povestea noastra a devenit atat de comuna si triviala, incat mi se face rau...
RăspundețiȘtergere